sa fiti fericiti!

'sa mergem pana la capat! sa fim fericiti fara a astepta inseamna, printre altele, fara a astepta sa fim intelepti. aceasta este intelepciunea lui montaigne: viata este mai pretioasa decat filosofia, iar o fericirea adevarata - chiar imperfecta, asa cum este orice fericire - valoreaza mi mult decat o fericire ideala, care nu e altceva decat mit sau minciuna. sa nu mai visam la intelepciune! sa nu mai visam la fericire! (...) fericirea nu este capatul drumului, ea este chiar drumul!
un drum plin cu obstacole, confuz, anevoios? da, aproape intotdeauna. dar, daca nu ne place dificultatea sau nu o acceptam, cum am putea iubi viata? fericirea nu inseamna odihna; este un efort care ne duce la reusita sau un esec pe care trebuie sa il depasim. prin urmare, nu exista feiricire fara curaj, ceea ce da dreptate stoicilor. dar nu exista fericire nici fara placere, ceea ce da dreptate lui epicur, nici fara iubire, ceea ce ii da dreptate lui socrate, lui aristotel, lui montaigne, lui spinoza, lui freud si noua tuturor. fericirea nu consta nici in a fi, nici in a avea. ci in actiune, placere si iubire.
experienta fericirii nu este deloc o experienta o sensului; este o experienta a prezentului, a realitatii, a adevarului imediat disponibil. (...)scopul vietii este viata. cea mai intensa fericire este experienta unui moment - am putea spune eternitatea - in care problema sensului nu se mai pune, fiindca viata, acum si aici, este suficienta ca sa ne implineasca' (comte-sponville, delumeau, farge)

între fericirea ca şansă, care ne face să dorim ceea ce nu depinde de noi, şi fericirea obţinută prin voinţă, voind numai ceea ce depinde numai de noi, ar trebui să o preferăm pe cea de a doua şi să o respingem pe prima?
fericirea provine din cultivarea celor mai puternice pasiuni, chiar şi a celor mai nebuneşti. depide mai mult de şansă, decât de disciplina personală (le bonheur, în limba franceză, înseamnă, literal, “ora cea bună”).

în 2010, mă reinventez. e în natura umană să doreşti, şi să doreşti mai mult.

îmi doresc reuşită în noul proiect educaţional, pe care vi-l dedic în întregime (revin cu detalii complete în 15 ianuarie 2010)

iar dumneavoastră, vă urez un an nou mai bun, cu mai multe bucurii, cu belşug, şi vă mai doresc SĂ FIŢI FERICIŢI!
roxana mocanu

Sunt mama tuturor copiilor de 9 ani!

robert este colegul si prietenul fiului meu. robert e un mic campion de karate, mic de noua ani. intr-o seara, in care mi s-a strans stomacul, cum mi se strange de fiecare data cand ma suna doamna invatatoare- iar a facut prislea ceva la scoala, aveam sa aflu ca bunul prieten si coleg robert al fiului meu a fost operat pe creier, si ca are cancer. scurt. se invarte pamantul cu tine cand ti se da o veste din care nu ai cum scapa, oriunde te-ai duce, cand e intorci ea e tot acolo, prezenta stridenta, neinvitata, in mintea si sufletul tau, trepanandu-ti existenta, daramandu-ti si bruma de certitudine ca macar ei, copiii nostri ar putea fi nemuritori; doar de-asta muncim din zori pana in zori, de asta le sarutam visele, pentru asta ne acceptam conditia de muritori - fiecare clipa pe care ne-o refuzam noua e pentru ca ei sa aiba mai multe clipe, strangem zestre de clipe sa le ajunga pentru ca noua nu ne-a fost de ajuns;
conversatia s-a intrerupt de trei ori, dar de fiecre data, la reluarea firului, gandurile mi se incalceau si tot ce am inteles e ca nu am unde ma ascunde; mesajul doamnei invatatoare, profund marcata de nenorocirea care ne cuprindea, era clar: micul robert are nevoie de multi bani, pentru ca dupa operatie, sa mearga la tratament intr-o clinica privata, in strainatate;
desi nu ma credeam in stare sa trimit clasicul email cu sanse mari sa ajunga in junk sau sa fie sters inainte de a fi citit, acum stiu ca orice demers cat de mic, si orice suma, ii vor fi de ajutor;
strangem banuti multi pentru analize si tratament intr-o clinica austriaca, luptam cu boala, ii redam voia buna si zambetul. pentru robert, cu un gand bun.
astazi sunt mama tuturor copiilor de noua ani...
facem site despre ce te invata copilul tau, cu scop umanitar, pentru ca robert sa aiba parte de cel mai bun tratament si sa ajunga intr-o zi sa invete de la copiii si nepotii lui... https://sites.google.com/site/zambetpentrurobert/home

thassos

Thassos was the son of the king of the Phönizer Aginoras or the god Poseidon (the god of the sea). Today it is impossible to comprehend of whom Thassos was the son. The legends about him are very old and not very exact.

After Herdot he was the first settler of this isle. Her arrived on the island with some other Phönizer.

He was so exhaust, when her was searching his sister Europe, that he took a rest on this island. So the island was called after him. Thassos.

duet for one

two people sit alone in a room. one takls and talks, revealing intimancies. the other listens intently, offering up an occasional comment or query. they might be lovers, though they never quite touch, despite the presence of a coach. they might be parent and grown child. or they might be patient and analyst.
the technology of talking cure that freud invented over 100 years ago is one sense a simulacrum of a love affair. attentiveness to every aspect of the other, freedom to say anything it comes into your mind without incurement judgment, revelations about the self and the past seen or lived afresh through another's eyes, secrets teased out, projections onto the other of versions of love learned in childhood, the hope of transformation, these are common to both kinds of scene.

tom kempinsky's duet for one, revolving around six therapy sessions between the violonist stephanie abrahams (sparkling ang ironically interpreted by juliet stevenson) and her psychiatrist, dr feldman (a combination of robert de niro and hercule poirot by henry goodman), harks back to an older model of the therapeutic relationship.

at the very peak of her musical success, her ability to play the violin, makes the music which has been her life, is at an end because of multiple sclerosis.
the journey is hardly a straightforward one, whatever the coping pills fredmann can provide.

their duet is one in which, by prompting, pointing and quering, conducts a virtuoso performance of the self that is painfully and heroically hers.

enjoyable and memorable evening @ vaudeville theatre, 402 strand, london wc2r onh

milarepa

if they are obstacles, it cannot be space,
if there are numbers, it cannot be stars,
if it moves and shakes, it cannot be a mountain,
if it grows and shrinks, it cannot be an ocean,
if it must be crossed by a bridge, it cannot be a river,
if it can be grasped, it cannot be a rainbow.

London, UK

most probabaly my birth place for another life, london is the city I love, I come to life after breakdowns, and it is so much related with my professional success, my education for business and my friends.

this time my steps has been directed through the IoD- the institute of directors on pall mall, in the back of nelson ' s column / the trafalgar square, few steps from picaddilly.

here is the origin of my new project, so help me God!